D.B. Păltineanu
– „(...) nu am avut timpul să luăm cunoştinţă de această întreagă materie a dreptului moşnenilor, materie cu desăvârşire dificilă, specială ţării noastre, în care nu avem precedente şi jurisprudenţă străină”;
– „(...) în materie de hotărnicie, de planuri de documente de la Mihai Viteazul, de la Mihnea, de la atâţia Voievozi să se stabilească drepturile şi perimetrul moşiei şi drepturile moşnenilor între ei. Aceasta este enorm!”;
– „(...) în contra speranţelor pe cari le pune d. Ministru în aceşti reprezentanţi ai obştilor de moşneni, în administratorii cari se vor alege, eu am mare neîncredere în aceşti administratori. Până acum în ţara noastră spiritul de a şti să-ţi alegi reprezentanţi pentru comunităţi are încă trebuinţă de educaţiune. Societăţile formate în mod liber, în care sunt angajate mize mititele şi îndată ce se coboară de o clasă oarecare, se isprăvesc cu păruială, cu fuga casierului, cu nereguli de tot felul. (...) Credeţi d-voastre că toţi noii administratori pe cari îi vor alege moşnenii în adunarea lor sau pe cari îi va impune autoritatea din oficiu o să fie la înălţimea misiunii lor?”;
Take Ionescu
– „D-lor, o chestiune ca aceasta, care regulemantează proprietatea moşnenilor, este o chestiune foarte dificilă, şi cu toate că am cunoscut multe daraveri de felul acesta, cu toate că sunt un om care pot să pricep lesne, cu toate cunoştinţele mele juridice (...) vă declar că nu sunt în stare”;
– „Eu, d-lor, sunt fericit că s-a regulamantat odată această materie, care era una din piedicile cele mai mari la punerea în valore a pădurilor noastre, şi poate şi cauza pentru care s-a vândut o mulţime de păduri de-ale moşnenilor pe preţuri de nimic, căci nu ştiau mulţi ce cumpărau şi plăteau pentru un lucru care era nelămurit”;
– „Una din piedicile exploatării de păduri (...) una din împrejurările cari îngreunează exploatarea pădurilor şi a petroleului în ţară şi care face că nici moşnenii nu pot să obţină valoarea reală a averii lor, este instituţiunea care o avem noi: proprietatea indiviză a moşnenilor. (...) Pe terenul constituirii de astăzi a proprietăţii, propietatea indiviză cu toate complicaţiile şi greutăţile ei, este de sigur un rest de barbarie”;
– „Este o chestiune de glumă aceasta? Este una din problemele cele mai complicate, juridiceşte vorbind. E în joc o instituţiune veche, asupra originei căreia nici nu suntem de acord, dat fiind că mulţi văd în ea o instituţiune slavă, iar alţii susţin că e o simplă derivaţiune din dreptul quiritar. Asupra acestei probleme a istoriei dreptului românesc, juriştii şi istoricii sunt încă în mare discuţiune. Ei bine, această instituţiune moşnenească şi răzeşească pe care noi am moştenit-o din vechime, pe care am căutat să o adaptăm la principiile dreptului civil, care nu cunoaşte asemenea comedie, pe care ne muncim de 50 de ani să o pătrundem (...)”
– „Acest lucru e o adevărată revoluţiune, nu numai în organizarea proprietăţii, dar şi în organizarea societăţii româneşti, este un privilegiu de clasă, este obligaţiune de perpetuitate în indiviziune, este proprietate colectivă...”;
