1925: Munţii Apuseni – stânci goale şi suflete muribunde!
Memoriul înaintat Majestății ale regelui României la 18 decembrie 1925 în cauza doleanțelor Moților
SIRE,
După zece secole de urgie și dezmoştenire fără nume, ce s-au dezlănțuit, când Moții mai ales au reacționat în 10 revoluțiuni pentru restituţia domniei românești și revendicațiilor agrare miniere (1437 – 1918) asupra întregului element românesc subjugat sub coroana Sfântului Ștefan, Moții care întâia dată au prins în 1919 armele desrobite pentru Unirea tuturor românilor și au grijit ca ochii din cap pădurile și minele ce li s-au promis a li se restitui integral prin Senatul Național Român din Ardeal și cu armele au garantat libertatea hotărârii de la Alba Iulia și au determinat retragerea armatelor lui Mackensen, au primit mai ales cu efuziune ceasul eliberator vestit de Majestatea Voastră în fruntea nebiruitei Armate românești.
Atitudinea vitejească a Moților la Tisa și primirea Majestății Voastre la reîntoarcerea glorioasă în Cluj și Munți, au dovedit o dată mai mult că țara Moților această Vendee și hotărâtor punct strategic al Monarhiei Române a primit cu înflăcărare nemărginită pe lângă Evanghelia libertăți politice în Unirea tuturor românilor și evanghelia libertății economice pe temeiul dreptului istoric ce a răsunat de pe buzele Majestății Voastre vestindu-le că pădurile și pășunile din Munții Apuseni sunt și vor fi ale Moților.
În fața cuvântului sfânt al Majestății Voastre, care ducea la izbândă dreptul istoric, făgăduințele Guvernului Majestății Voastre, că în cadrul legii agrare se va da maximul de păduri și pășuni din pădurile Statului, din ale magnaților și societăților exploatatoare – toți uzurpatori – conform convenției încheiate la fața locului la Huedin, Turda, Baia de Arieș, Câmpeni și Abrud, în care loc din urmă sa făgăduit şi soluționarea problemei miniere, nerăspunzând în complet cuvântului Majestății Voastre, au determinat pe procuratorul Moților în preajma serbărilor centenarului Avram Iancu să înainteze la Președinția Consiliului memoriu anexat, ce rezumă aproape integral doleanțele, revendicările și soluțiile în cauza de viață și de moarte, care mai ales este pădurea, pășunea și mina în Munții Apuseni.
Chiar soluțiile reduse la Legea agrară, întregite cu promisiunea de colonizare în stil mare a Moților ajunşi în preajma peirei au adus o ușurare în suflete crezându-se că după șapte ani de la Unire, maximul de păduri și pășuni acompaniat de colonizare și reforma minieră pusă în vedere vor deschide Moțului orizontul unui trai mai omenesc.
SIRE,
Veni a ne prosterna astăzi cu sufletul îndurerat și a ne plânge pe treptele Tronului Românesc că nedreptățile asupra moțiilor – necum să fie înlăturate – ele au fost înăsprite și sub raport agrar și minier, călcându-se prin organele executive și mai ales prin Comitetul Agrar, cuvântul Majestății Voastre și după ce chestiunea Moților a avut un lung și penibil răsunet în presă și Parlament.
Precum lipsa regulamentului minier prevăzut în lege pentru Munții Apuseni menținerea înstrăinării nelegiuite a minelor de aur din terenurile răpite de la Moți, care fiind avere dușmană trebuiau să revină Statului Român și degradarea muncitorilor la starea de iloți în părțile Zarandului ca și în epoca ungurească din partea unor societăți exploatatoare și acaparatoare fără drept şi lege (exemplu societatea “12 apostoli”) a terenurilor ce trebuiau muncite cu tovarășiile moțiilor minieri prin Statul românesc binefăcător, astfel și faptul că pădurile și pășunile din Munții Apuseni nicăieri încă nu au fost predate în stăpânirea comunelor, ci dimpotrivă, unde se destinat de la Stat or particulari, se vor menține prin o lege silvică improprie în Administrația statului, iar în cursul reformei agrare nici maximul n-a fost observat și nici societățile exploatatoare nu au fost expropriate, iar scutirile s-au pronunțat și pentru proprietari și pentru societățile acaparatoare, contra legii, după 1 Decembrie 1918, au stârnit între moți valuri de profundă și legitimă nemulțumire, biciuite și prin colonizările înfăptuite în condiții dezastruoase la frontiera de vest, deși recoltele au fost abundente dovadă de priceperea și hărnicia agricolă a Moţului, în lipsă de casă și adăposturi și au dus la catastrofa sanitară (tifos) între Moți și altfel grav nemulțumiți, fiindcă numai o minimă parte din poporul anunțat din Munții Apuseni a fost colonizată.
Frământați de aceste valuri, Moții caută scăpare la un singur liman: Tronul și speră cu fanatică încredere că la Majestatea Voastră Regele României Mari, una și nedespărțită, închegată și cu sângele de martir al Moților arşi pe rug și decimați în războaie, după veacuri de năpăstuiri vor afla dreptatea, după care au însetoşat în zadar Horea și Avram Iancu la treptele tronului străin și care dreptate pentru ei înseamnă dreptul la viață.
Revendicaţiile lui Horea și Iancu, concentrate în memoriile anexate, sunt tot revendicările noastre de azi, formulate în memoriul procuratorului nostru către Consiliul de Miniștri cu data de 22 iulie 1924 și suntem fermi convinși că numai îndeplinirea desăvârșită a dezideratelor formulate în 15 puncte, vor înfăptui cuvântul sfânt al Regelui tuturor românilor dat Moților venind de la Tisa – azi granița păzită de Moți colonişti – în fruntea armatei izbăvitoare și mai pe urmă cu prilejul centenarului tragicului tribun.
SIRE,
Numai o lege ce ar reda Moților cu ajutorul exproprierii integrale toate pădurile pășunile și minele din ţara Moților – definită în legea pentru amnistierea delictelor silvice, un picur de balsam peste rănile Munților Apuseni – lege pornită din inițiativa Majestății Voastre ce Vi se asigură prin Constituție și organizarea după pilda instituțiilor grănicerești ca persoană juridică economică a întregului ținut, rezervândui-se Statului numai dreptul de inspecție și control, ar avea darul sa întroneze veșnica dreptate pentru Moți.
Iar dacă s-ar încerca o dreptate, măcar temporală, în cadrul legilor în vigoare și atunci s-ar putea determina o ușurare a sorții grele a Moților bântuiţi de urmele războiului, de boli, mizerie și foame, soluționându-se prin cuvântul hotărâtor al Majestății Voastre problemele cele mai ardente ale clipei agrare și miniere şi înlăturându-se inechitățile și spolierile de drept înscenate prin nedreptele proceduri în curs.
Cele mai arzătoare probleme, fiindcă se agită la Comitetul Agrar ca ultimă instanță, se înfățișează chestiunile de expropriere și împroprietărire cu păduri și pășuni în masivul fostului conte Bánffy, a lui Urmánczy, Tischler, Buerger și fostul baron Albert Bánffy, din județul Cluj, plasa Huedin, sub piscurile Vlădesei din Munții Apuseni.
Din toate aceste cauze, la instanțele de apel Comisiile județene, comunele de Moți au avut câștig întru-un singur masiv: la Tischler și Buerger, unde s-a înfăptuit exproprierea integrală și împroprietărirea conform convenției comunelor, iar acum chestiunea se află în urma revizuirii proprietarilor la Comitetul Agrar și se fac cele mai exasperante eforturi ca proprietarii, pansemiţi internaționali, să fie contra legii scutiți și să se împiedice o tainică așezare a condițiilor de existență a Moților, care este pădurea și pășunea, după cum rezultă din hotărârea Comitetului Agrar și a contestației procuratorului Moților anexată, chestiune care a fost pusă și în Parlament în fața țării.
A doua chestiune a masivului Urmánczy, care a ars pe rug pe Moți, s-a rezolvit la Comitetul Agrar contra legii, scutindu-se societății anonime “Călățele” (baron Groedel), în condițiuni inadmisibile, după cum dovedesc memoriile și cele de revizuire anexate, ca afirmativă contractată cu Urmánczy, peste 7.000 jugăre pădure bătrână de brad, singura existentă în teren, fără a fi dovedit autenticitatea prelungirii contractului expirat și după ce a devastat 11.000 de jugăre pădure seculară în chipul cel mai barbar, lipsa unui contract dovedit de prelungire și însuși faptul devastării fără reîmpădurire, cum a fost dovedit în fața Parlamentului, reliefează scutirea singurului masiv de pădure ce există în teren pentru comune, ca o flagrantă încălcare de lege și condamnare la pieire a comunelor de munte și de deal din acest grup, cu atât mai izbitoare, fiindcă faptul devastării obliga Statul de a pedepsi, de a opri tăierea și a rezilia contractul.
În urma se află pendinte la Comitetul Agrar chestiunea masivului Bánffy, cunoscută sub numele fatal colectiv “afacerea de la Răchițele” (în care e implicat şi profesorul universitar Gh. Leon, care pentru că a exploatat averea Moţilor a fost chemat de guvernul Brătianu la demnitatea de Secretar General la Ministerul Industriei) care în același timp se urmărește la Tribunalul Cluj ca rebeliune, pentru simplul fapt că Moții în oficialitatea lor au protestat contra exploatării admisă nelegiuit în favorul societăților exploatatoare “Biharszilágyi”, pseudonaționalizată în “Regatul mare”.
În această cauză, în care tot așa s-au încălcat făgăduințele Consiliului de Miniștri ca și în cele anterioare, organele agrare, sub pretextul autorității lucrului judecat, după cum dovedește cererea de revizuire alăturată deși în procedură nici o singură comună nu a fost citată conform legii, au fost scutite contra legii Reformei Agrare, care anulează orice contract după 1918 pe baza unor astfel de contracte frauduloase societățile de exploatare “Regatul mare” și “Râul alb” (Tischler Mór și soții) cu aproape întreg masivul păduros bătrân existent, condamnând comunele de moți la veșnică peire și în plus acordu-le pădurea în teren de pășune și pășunea în loc de pădure rezervată exploratorilor și proprietarilor, ca s-o poată nevasta în curs de câțiva ani, lăsându-i Moțului numai stânca goală și sufletul muribund.
SIRE,
În fața acestei catastrofe cu adevărat naționale, numai cuvântul Majestății Voastre rostit către organele executive ale Comitetului Agrar, fiind acesta constituit sub președinția domnului Ministru de Domenii în majoritate din organe politice și fiind noi siguri că minoritatea din magistrații independenți își cunoaște îndatorirea, va putea salva o stare de lucruri dezastruoasă în prezent, incalculabilă pentru viitor.
Toate comunele nedreptățite înșirate fiind în memoriul anexat și contrasemnate de delegatul ministerial, rămâne rezervat grației Prea Înalte a Majestății Voastre gestul pentru salvarea acestor comune de Moți, năpăstuite pentru a li se face dreptate în păduri și pășuni, baza lor de existență, și a li se amnistia infracțiunile în materie penală agrară și silvică, cauzate în legătură.
În aceeași ordine de idei, ca problemă de soluționat imediat, se înfățișează tuturor factorilor legali: chestia colonizării, cercetându-se prin un Înalt Comisar, ce rugăm cu devotament a se designa, în prima linie pentru aceste doleanțe, precum în urmă pentru toate celelalte înșirate în memoriul de la 22 iulie 1924 și în anexele acestui memoriu sincer, franc și drept ca sufletul Moțului. Acestui Înalt Comisar îi va fi rezervat de a readuce înainte de toate în posesiunea Statului moșii imense, scutite pe nedreptul la granița de Vest (scutirea moșiei de la Marghita a Abației din Moelk, destinată pentru colonizare de Moţi, apoi așezarea domnului Tischler în coloniile din Banat, contemplate tot pentru Moți, etc, etc) și a pregăti soluțiile atât pentru împroprietărirea și înzestrarea cu case și alte necesități a coloniștilor de la graniță, precum și luarea de măsuri ca toți cei îndreptățiți conform legii – corectându-se și tablourile greșite – să fie colonizați și care s-au anunțat pentru colonizare, să fie toți așezați în coloniile de la graniță, unde lipsa unei frontiere firești o poate substitui numai brațul de oțel, organizat după principiile militare, a Moțului credincios până la moarte.
Oricât ar căuta și după ecoul din Parlament să acrediteze dușmanii Patriei, comuniștii, iredentiștii și speculatorii, ce vor să se înfigă și în Ţara Moților, că un nou Caton a vesti: “Daciae omnia venalia“, Moții rămân neînfrânţi în credința că dreptatea lor sfântă va birui.
SIRE,
Implorând cu neschimbat și nețărmurit devotament de la Grația părintească a Majestății Voastre luarea în generoasă considerație al memoriului de față.
Rămânem și semnăm cu nestinsă încredere.
SIRE,
În cuvântul salvator al Regelui tuturor Românilor, Domnul Moților al Majestății Voastre.
Prea plecat și prea devotați servitori.
Semnătura Av. Dr. Amos Frâncu
Procuratorul comunelor de Moţi din Munții Apuseni
Doctor Amos Frâncu, avocat, Cluj
Delegații comunelor:
București, la 18 decembrie 1925
Aurel Muntean
protopop Ortodox român de Huedin în numele comunelor din plasa Huedin judetul Cluj și din plasa Gilău aparținătoare
Căpitan invalid Emil Şiancu
fost comandant al batalionului II Huedin din Legiunea I din Ardeal 1918
Semnătura Căpitanului Invalid Erou Emil Şiancu
Teodor Șușman
primar în Răchițele
și alte numeroase iscălituri de primar și delegați din Țara Moților
POST SCRIPTUM
- Protopopul ortodox Aurel Muntean (născut la 2 mai 1882, la Merghindeal, Sibiu)
A fost ucis la 10 septembrie 1940:
„A fost bătut în plină stradă cu pumnii şi ciomege, a fost trântit la pământ, i-au smuls părul şi barba cu carne cu tot, iar unul dintre asasini i-a înfipt un par în gură până i-a ieşit prin ceafă”
A fost asasinat la Spitalul Militar din Braşov în noapte de 21 – 22 septembrie 1939
- Teodor Şuşman – despre sfârşitul martiric, citiţi la finalul acestui articol.
- Dr. Av. Amos Frâncu, Tribunul Moţilor, Apărătorul Memorandiştilor, Avocatul memoriei lui Avram Iancu,
Despre “recunoştinţa” neamului românesc:
Au contribuit:
- regizorul Constantin Ghiţă
- Dan Valer Miron
Documente atasate
