Teodor Şuşman, 1929: Pădurile noastre se exploatează de cei mai mari duşmani ai neamului românesc!

Teodor Şuşman, 1929: Pădurile noastre se exploatează de cei mai mari duşmani ai neamului românesc!

Este oare inimă românească care să nu se înduioşeze la strigătul de durere al moţilor?

 

Este Român care să nu vadă legitimitatea cererilor lor şi care să nu aştepte să li se facă dreptatea acestor oropsiţi locuitori ai Munţilor Apuseni?

 

Nu li se face şi nu o să li se facă dreptate, pentru că glasul lor de jale nu a găsit şi nu găseşte ecou în inimile guvernanţilor.

 

Pădurile nu au putu să fie scoase din mâna consorţiului Tischler, Fischer, Grődel, Urmanczi, care-şi urmează mai departe planul de distrugere, ajutaţi de oameni fără suflet, care nu văd mai scump sutele de mii de suflete de Moţi şi nu-i preţuiesc mai presus, pe cei mai vrednici fii ai Ardealului, decât pe cele mai sălbatice fiare, străine, care ne omoară în mod viclean oprindu-ne existenţa: ce-a fost şi este pădurea.

 

Vă întreb domnilor guvernanţi, care aţi condus şi conduceţi, nu era în drept ca să li se facă dreptate moţilor, după ce au trecut 10 ani de la scăparea din jugul străin?

 

Oare suferinţele lor de veacuri, jerfa atâtora dintre ei, nu le dă dreptul la viaţă?

 

Aşteptat-au ei decenii, ziua dezrobirii, când lăcrimând de fericire să vadă sclipind, pe crestele munţilor lor, baionetele ostaşilor români, pentru ca astăzi, după 10 ani de la unire, să cerşească pâinea, în timp ce aceia ce i-au schingiuit, clădesc palate pe un pământ udat cu lacrimi şi cu sânge.

 

N-a fost îndeajuns cunoscută durerea şi nedreptatea – care s-a făcut şi s-a săpat în inimile moţilor – prin strigătul lor, strigăt ce-a străbătut până la Treptele Tronului, când Făuritorul României Mari, gloriosul Rege Ferdinand I, a primit delegaţia moţilor, cu multă dragoste, căutând să le aline suferinţele, asigurându-i că moţilor li se va face dreptatea.

 

Cu durere trebuie să amintim că de atunci s-au scurs 3 ani, fără ca guvernanţii acestei ţări să fi făcut câtuşi de puţin, ceva pentru aceşti moţi. ­S-au scurs în aceşti ani multe mii de hectare de pădure, furnizându-le, societăţile de exploatare, peste graniţă, de unde s-a umplut de aur buzunarul fără fund al străinului cotropitor, iar platoul munţilor rămâne pleşuv. Moţii se pregătesc de pribegie, vorbesc de emigrări în Brazilia, şi nu se mai pot aştepta la dreptate şi legalitate.

 

Ca o ultimă scăpare, moţii au cerut să fie colonizaţi, preferând să-şi părăsească căminul decât să fie ei complici călăilor codrilor, ce le-au alinat copilăria, a codrilor din freamătul cărora se desprinde povestea cea mai frumoasă a neamului lor de viteji.

 

Dar nici această ultimă cerere nu le-a fost satisfăcută, aşa că azi se văd în cea mai grea situaţie, pe care o poate răbda un ţinut. Aş putea să spun că locuitorii munţilor se văd ameninţaţi în urma distrugerii pădurilor lor, după cum o mare parte din locuitorii Japoniei se văd ameninţaţi şi îngropaţi de uriaşele cutremure care se produc în acea partea a locului.

 

În Japonia cutremure, pe urma unor erupţii vulcanice, iar la noi ruină şi pârjol pe urma străinilor care s-au năpăstuit, neopriţi de nimeni, asupra ţării noastre.

 

Să nu uităm că după cum sinistraţii unor timpuri se pregătesc pentru o nouă viaţă şi pentru o nouă muncă, tot aşa se pregătesc şi în unele ţinuturi din Ţara Moţilor, pentru a-şi putea salva pădurile din mâna jefuitorilor, pe care guvernele perindate la cârma ţării nu le-au salvat, ci au lăsat această parte de ţară în mâna duşmanului ce-o exploatează după placul lui.

 

Locuitorii munţilor au aşteptat cu o deosebită dragoste venirea la putere a domnului Iuliu Maniu, adică a guvernului Naţional Ţărănesc, de la care au aşteptat, după cum era în drept, ca momentan ce vin la cârmă să salveze situaţia Moţilor, printr-o trăsătură de condeiu, după cum era şi firesc acest lucru, după promisiunile făcute.

 

Dar vedem cu lacrimi în ochi că şi azi pădurile noastre se exploatează de cei mai mari duşmani ai neamului românesc, întocmai ca şi sub guvernele trecute.

 

Vedem că şi azi bietul Moţ este sclavul lui Tischler şi al lui Grődel, care domină munţii Apuseni prin mai multe soiuri de unelte şi venetici. Nu s-a schimbat situaţia în viaţa muncitorului. Muncitorul lucrează şi azi 18 ore pe zi, fără întrerupere, cu pâine goală, blestemându-şi soarta, ba ce este mai mult, că pe lângă munca ce depune, mai e şi supus torturii: după cum am auzit că într-una din zile, un oarecare frate de-al nostru, a fost ţinut de gură şi aruncat în apă şi bătut, de către Lanţăd, cel ce conduce exploatările lui Tischler. Aţi auzit domnii mei, care sunteţi în consiliul de administraţie al acestor firme, cum au început jupânii să ne omoare?

 

M-am mirat mult că nu am auzit ca cineva să se fi interesat de fapta brutală a jupânului, n-am auzit nici primar, nici notar, niciun organ ca să se intereseze de soarta muncitorilor, care sunt azi sub un tratament ca sclavii din cele mai îndepărtate părţi ale Africii.

 

Nu s-a făcut dreptatea precum era făgăduită, nu s-a luat nicio măsură de îndreptare, în afară că în toate comunele s-au schimbat primarii, pe motivul că nu au fost pe placul anteprenorilor străinilor.

 

Nicio măsură bună, nici o rază de lumină nu se vede, nici azi, lucind din partea acelora, de la care am aşteptat mai mult ca de la alţii, nu vedem prin comună decât perceptorul, care se sileşte a ne cere bani, ori noi ne aşteptăm să vedem prin comună şi oameni ai dreptăţii, care să vină să vadă soarta nenorocită a Moţului care munceşte din zorii zilei la Tischler. Ne aşteptăm că drumurile noastre la păduri se vor face acum, după ce a venit un guvern de “legalitate” şi “dreptate”. Ştiam că strigătul nostru, de suferinţă, a pătruns în oricare inimă, unde mai este sânge de Român; mare a fost aşteptarea noastră după dreptate, dar mai mare mi-e mirarea când vedem că şi azi, sub guvernul Naţional Ţărănesc, sub un guvern în care sunt cei mai mulţi urmaşi ai Neamului în suferinţă, din trecut, vedem că pentru moţi nu se face dreptatea.

 

Ca unul care cunosc în câtva trecutul Moţilor şi ca unul care cunosc situaţia de azi a Munţilor, aş ruga respectuos Guvernul, ca, fără întârziere, să oprească devastările pădurilor din Munţii Apuseni şi pe o cale legală să apere pe nenorociţii locuitori ai munţilor, locuitori care peste câţiva ani vor fi cei mai mari cerşetori din ţara lor bogată.

 

Totodată aflu că nu ar mai fi bine să mai încercaţi mânia Moţilor, fiind trecutul lor aşa de cunoscut sub regimurile de tortură, ci să plecaţi urechea la glasul lor de jale, făcându-le dreptate, căci prea mult le-aţi pus la încercare răbdarea.

 

Am răbdat, spun Moţii, zece ani, crezând că se va face dreptatea şi să nu arătăm lumii că suntem oameni fără ordine.

 

Dar văzând că drepturile noastre istorice, la păşuni şi la păduri, pentru care noi am luptat, pentru care drepturi au fost traşi pe roate străbunii noştri, nu ni se dau, pe lângă că s-a făcut atâta intervenţie din partea luptătorului şi a străbunului nostru Dr. Amos Frâncu, ne vom solidariza şi vom apăra cu sfinţenie pădurile noastre, care sunt totodată ale copiilor noştri, precum sunt şi piatra de granit, la graniţia de apus a ţării noastre.

 

Ştiu că în urma acestor rânduri VOI FI VÂNAT CU MULTĂ TIRANIE de egoismul celor care stau în serviciul de afacere al străinilor, dar voi căuta pe orice cale să-mi fac datoria de Român, aşa după cum ne porunceşte umbra eroului Iancu.

 

Teodor Şuşman, 1929

Teodro Susman - primar 1933 

delegat al Moţilor la Maiestatea Sa Regele în 1925

Răchiţele, judeţul Cluj

 

Post Scriptum – 1951

 

Trupul lui Teodor Șușman, fotografiat de Securitate după moartea acestuia

Trupul lui Teodor Șușman, fotografiat de Securitate după moartea acestuia

 

Post Scriptum – 1958

 

Cadavrele arse ale lui Teodor şi Avisalom Şuşman, fii lui Teodor Şuşman

Cadavrele arse ale lui Teodor şi Avisalom Şuşman, fii lui Teodor Şuşman

 
Top