Moşnenii din Valea Lotrului sărăciţi printr-o tranzacţie
Viciile de formă şi fond ale tranzacţiei. Cum s-a eludat codicele silvic. Ministerul de Domenii absent.
Curentul, vineri, 19 octombrie 1928
Desprindem în acest reportagiu viciile atât de formă, cât şi de fond pentru a face dovada caducităţii tranzacţiei. Viciile de fond sunt de natură de a atrage anularea tranzacţiei, putându-se face dovada relei credinţe. Şi, odată acest probatoriu consumat, iniţial tranzacţia e nulă.
Argumente pentru dovedirea relei credinţe există. Nu intrăm în analiza procedurii speciale augmentative a codicelui silvic şi care se aplică în cazurile de înstrăinare a
bunurilor unei obşti. Că se vor fi comis vicii de formă la aplicarea articolului 40 – 49? Nu este exclus.
O EROARE DE FORMĂ, GROSOLANĂ
Suntem în măsură a afirma că de o grosolană eroare în aparenţă de formă, realmente însă, de fond, că, repetăm, de o astfel de eroare atârnă însăşi posibilitatea de punere în aplicare de jure a tranzacţiei, după cum se va vedea mai jos.
Acest viciu de procedură există. Şi vina lui o poartă, în primul rând, societatea „Carpatina”, care face, prin existenţa acestui viciu procedural, dovada relei credinţe. Din aceeaşi vină se impărtăşeşte şi „Casa Pădurilor” prin conducătorul ei Opran, care, deşi sesizat, n-a luat măsurile de rigoare.
ELUDAREA CODICELUI SILVIC
Conflictul între lege şi tranzacţie începe. Codicele silvic prevede categoric: că în cazul unei înstrăinări de terenuri păduroase, e nevoie de avizul unui delegat al ei, aviz de care depinde şi aprobarea incheierii tranzacţiei.
Fost-a pe Valea Lotrului vreun delegat al ministerului de Domenii, în speţă al „Casei Pădurilor” care să fi studiat la faţa locului posibilităţile de încheiere ale tranzacţiei, precum şi salvgardarea intereselor moşnenilor?
Ştie „Casa Pădurilor” ce suprafeţe au format obiectul tranzacţiei?
Are în dosarele ei vreun raport prin care delegatul ei să-şi fi dat avizul favorabil încheierii tranzacţiei?
Răspundem categoric: nu.
Şi asta din mai multe considerente.
ÎNTRE TANCRED ŞI OPRAN
„Casa Pădurilor” — prin birourile căreia îşi plimbă cu neruşinare paşii Târfa fardată, în birourile căreia işi aranjează Tancred şi sinistrul exploatator Eiser turpitudinile — deşi ştia de banditeasca deposedare a moşnenilor Voineşari prin încheierea acestei oneroase tranzacţii, — nu s-a opus.
În loc ca această instituţie creată pentru salvgardarea intereselor moşnenilor, să fi intervenit pentru a se opune acestui rapt calificat, ea a încurajat, printr-o incalificabilă desesizare, manopera „Carpatinei”, veşnic animată de dorinţa de a-şi vedea triumfând interesele comerciale.
Că sătenii pier, nu importă.
Dividende mari pentru acţionari, iată prima dintre preocupările conducerii înstrăinate a societăţii „Carpatina”.
Vina lui Opran, complicele activ al operatorilor asupra conştiinţelor moşnenilor, e cu atat mai mare.
C. Opran, complicele bandei de spoliatori ai moşnenilor Voineşari
Opran, mamelucul din fruntea „Casei Pădurilor”, face parte integrantă din banda de spoliatori ai moşnenilor lotreni. El ştia şi de existenţa viciului esenţial de fond, punctul nevralgic al tranzacţiei Acest lucru îl vom demonstra şi nu fără probe concludente.
Voineşar
