Proletarii Munţilor
editorial publicat în Curentul, miercuri, 6 martie 1935
Procesele de stăpanire ale moşnenilor din diferitele părţi ale munţilor noştri, procese îndelungate şi numeroase, ascunzând o dramă atroce a unor oameni peste care a căzut năpasta societăţilor de exploatare de păduri, sunt caracteristice pentru oarba neglijenţă cu care stăpanirea de orice culoare, tratează interesele populaţiei legitime.
Prin subterfugii şi abuz societăţile pun stăpanire pe averea unor comune intregi — pe drepturile oamenilor, pe cât de naivi, uneori pe atât de nevoiaşi, şi nici o forţă nu este în stare apoi să smulgă din spinarea obştiilor ghiarele acestor clanuri rapace de pripas.
În Bucovina, în Maramureş, în Vrancea, în Munţii Apuseni, sau în Vâlcea, se ridică aceleaşi plângeri contra aservirii avutului şi muncii moşnenilor, unor interese venetice. Cruzimea exploatării este cruzimea hidoasă a profitului şi mai rău decât proletarii marilor oraşe, aceşti proletari ai munţilor, moşnenii localnici, sunt instrument neputincios de speculă în mana societăţilor forestiere.
În Vrancea, faimoasa societate de groedeliană sursă „Năruja” recoltează profituri imense din plata muncii şi drepturilor vrânceneşti. Zeci de milioane diferenţă se încasează, între suma de cumpărare a „drepturilor” şi suma încasată, respectiv, din exploatarea unui „drept”. Contractele sunt atacabile pe o mulţime de laturi şi exploatarea se continuă cu necruţare.
Moşnenii din Voineasa sunt în proces pentru avutul lor — pe care prin-o decizie de tribunal reuşiseră să şi-l asigure — cu o faimoasă societate de exploatare a Văii Lotrului. O succesiune de argumente avocăţeşti li se opune (ţesătură pe care păianjeni de vocaţie ştiu totdeauna să o creeze în jurul unei exploatări din momentul insăşi al facerii contractului) şi bat drumurile la Bucureşti pentru a susţine cu evidenţa nevoii, interesul lor de existenţă în fundul munţilor.
Argumentele juridice se pot subţia, ca trupul câinelui care trece pe sub gard, şi pot muşca. Dar dreptatea rămane făţişă şi dură, în faţa judecăţii, chiar dacă mişcările ei sunt stânjenite de nădragul sărăciei.
In cadrul justiţiei noastre, procesele munţilor — procesele între localnicii stăpâni şi exploatatori — formează în ansamblu, şi în fiecare caz, o cauză naţională. Ele vor trebui să fie soluţionate după acelaşi simţ al justiţiei care a dictat împroprietărirea, care a dictat conversiunea, care dictează proporţionalitatea etnică: după un simţ sumar şi naţional al justiţiei.
Dragoş Vrânceanu
