Moşnenii si maramureşenii

Tweet

Înainte de a începe dialogul cu dumneavoastră,  mă rog lui Dumnezeu ca pe toţi moşnenii şi maramureşenii adormiţi întru Domnul, din toate timpurile, toate locurile, pe cei ştiuţi şi pe cei neştiuţi, Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace, iar pe noi, urmaşii lor, să ne miluiască spre vejnica şi buna lor pomenire.

Iar acum, pentru fraţii maramureşeni, şi pentru cei cărora deasemenea le dorim binele şi pacea sufletească, am să le spun câteva din cele ce mi-a îngăduit şi mie Dumnezeu să văd şi să înţeleg până acum.

Din vechime, neamul românesc are ca exemplu reprezentativ de vatră trainică română, cel puţin doi stâlpi, doi piloni, pentru aducerea noastră aminte.

Unul, şi cel mai vechi, este pilonul etnic al moşnenilor, iar celălalt, este pilonul etnic al maramureşenilor.

Lumea ştie că acesta este adevărul care trebuie respectat, dar sunt şi cei rău intenţionaţi, mare parte plătiţi de la bugetul de stat, care cameleonic se strecoară în viaţa socială, înveninând şi dezorientând oamenii de bună credinţă, aceasta o fac datorită complicităţii pe care o au cu cei interesaţi, fără să se teamă că va veni o vreme cand vor da socoteală pentru uneltirile lor.

Când ai pentru ce te lupta dispare definitiv frica din inima ta.

Motivarea interioară a moşnenilor şi a maramureşenilor vine din râvna pentru dreptate, ca o moştenire plină păstrată  cu sfinţenie din străbuni.

Pentru ca moşnenilor şi maramureşenilor le este întru totul frică de Dumnezeu şi cred în dreptatea Lui, prin triumful adevărului, pentru că ei nu neagă sau răstălmăcesc adevarul, Dumnezeu, din totdeauna, le-a alinat şi usurat sufetul, lupta şi zborul.

Mare pericol o să-i pască pe copiii noştri, dacă toţi cei dintre noi care mai suntem buni la ceva, ne lăsăm biruiţi de frică, ne resemnăm  şi abandonăm lupta, adoptând  tăcerea, întrucât atunci celor răi le dăm în continuare apă la moară, iar ei, prin uneltiri strigătoare la cer, se susţin şi se ridică unii pe alţii, în văzul lumii, atrăgând prăpădul şi mânia lui Dumnezeu asupra noastră.

Culmea  reuşitei înşelării neamului de către cel viclean ar fi să ne lasam şi noi mai departe la voia celor care ne mint, devenind prin aceasta pradă sigură în mâna hoţilor şi a veneticilor care vor să pună monopol de acum încolo pe moştenirea noastră.

Nimic nu poate să fie mai rău pentru noi, decât să ajungem  din stăpânii munţilor, slugi la toţi hoţii, veneticii şi nebunii.

Unii, iscusiţi în cele rele, insistent, când au ocazia, ne ”temperează”, argumentând că pentru a ne vindeca de o boală (în cazul nostru cea cauzată de neretrocedarea completă pe vechile amplasamente) va trebui să aşteptăm cel puţin tot atâta timp cât i-a trebuit bolii să se instaleze (i-a trebuit circa 50 de ani de preluare abuzivă), prin urmare, dacă vom mai fi în stare să rezistăm, va trebui să ne mai luptăm încă 50 de ani pentru a ajunge la retrocedarea completă pe vechile amplasamente.

Aceasta ne-o impun cu forţa, pentru că se doreşte ruperea iremediabilă a legăturilor directe  a dreptului de proprietate dintre noi, cei în drept, moşnenii şi maramureşenii de azi, şi urmaşii urmaşilor noştri, drept care s-a păstrat neatins, dupa spiţa de neam, în linie directă de sânge, până în anul 1945.

Noi, moşnenii şi maramureşenii, care formăm comunităţile istorice locale de proprietari, suntem preocupaţi şi interesaţi de soarta teritoriului pe care obligatoriu trebuie să-l păstrăm în proprietate, mereu pe vechile amplasamente, spre a-l lăsa moştenire pe veci copiilor noştri.

Nu vom accepta să ne lăsăm să ajungem victimile hoţiilor şi iresponsabilităţilor celor rău intentionaţi.

Să ajungem la dezastrul care ne ameninţă cu desmoştenirea, desrădăcinarea, iar mai apoi la exilarea şi trimiterea în pribegie a noastră, dupa modelul soartei nomazilor, care nu au o ţară sau un teritoriu al lor pe care să le dăinuie familiile.

Sunt mulţi în ţară plini de ură, care cu ”dibăcie” seamănă confuzie şi alimentează un climat de incertitudine cu privire la dreptul de proprietate al obştilor şi composesoratelor.

Moşnenii şi maramureşenii au şi ei dreptul la un loc, un teritoriu sub soare pe acest pamânt.

Locul lor este acelaşi de aproape trei milenii, aşa cum o confirmă şi scrierile greceşti ale vremii.

Locul, generaţii de generaţii şi l-au sfiinţit de-a lungul istoriei, prin jertfa vieţii, trebuie să şi-l păstreze moştenire neatinsă spre dăinuirea neamului lor în ţara străbună.

Cel mai cumplit blestem  este ca să  ajunga copiii străini în ţara părinţilor şi bunicilor lor. Nimeni nu-şi doreşte aşa ceva.

Să stăm drept şi cu luare aminte, cartea României nu s-a jucat: Dumnezeu a fost, este şi va fi cu noi, cei ce nu l-am trădat.

Şi în acestă luptă, deopotrivă am simţit că duşmanul modern al moşnenilor şi composesorilor îl reprezintă clanurile mafiote, constituite din trădători şi vânzători de neam şi ţară.

Clanuri  care prin abuzuri sunt apărate de  funcţionarii din instituţiile statului care s-au lăsat corupţi.

Aceste grupări criminale acum  acţionează pe faţă  pentru destabilizarea, trecerea în uitare, dezinformarea planificată, dărâmarea şi compromiterea celui mai bun model de convieţuire socială, cel al moşnenilor, şi apoi distrugerea până la dezintegrarea totală a celor  mai vechi comunităţi istorice locale de proprietari cunoscute pe globul pământesc.

Mă refer în mod clar şi limpede la cea a moşnenilor care formau  obştile de moşneni, obşti care au avut o existenţă neîntreruptă până în 1945, vieţuind cu acelaşi nume pe acelaşi areal geografic al Romaniei de azi, aceasta spre bucuria celor care le pasă de soarta României.

Necazurile noastre comune au fost generate de  faptul că, din interese oculte, unii ne urmăresc eliminarea şi se străduiesc să-şi adune adepţi care să-i susţină în rescrierea unei false istorii pentru România.

Noi,  moşnenii, suntem şi reprezentăm de peste 2,5 mileni o realitate  obiectivă vie şi a zilelor ”moderne”  de azi, în plus suntem şi singurul martor cu permanenţă activă care, după cum am mai spus, a fost de cunoscut de milenii  cu acelaşi nume pe care îl avem şi azi, cel de moşneni, şi de aceea putem fi numiţi şi miracolul lumii de azi.

Moşnenii ştiu că maramureşenii, alaturi de ei, reprezintă  leagănul  genezei românilor, că amândorura li se vrea distrugerea şi ştergerea proprietăţilor lor din istorie, pentru că  existenţa lor aminteşte  viitorimii prin forţa obiectivă a  argumentului practic istoria adevarată privind obârşia acestor ţinuturi ce formează grădina Maicii Domnului.

Moşnenii şi maramureşenii sunt un ajutor frăţesc unii pentru alţii, mai ales acum, când pe cele statornicite cu dreptate de înaintaşii noştri, cei ostili nouă şi-au propus să ni le întoarcă pe dos.

Vedem şi simţim prin ceea ce trăim, că noi luptăm împotriva acţiunilor ilegale ale grupărilor mafiote aflate sub acoperirea corupţilor, trădătorilor şi vânzătorilor, care şi-au dat mâna, pentru că sunt siguri că în  final vor câştiga şi le va reuşi planul ucigaş de ştergere a identităţii noastre culturale, istorice, spirituale şi naţionale.

Aceşti imorali au fost şi sunt adevăraţii destabilizatori şi asasini ai României şi din punct de vedere economic.

După  ani şi ani de judecăţi prin care am fost hărţuiţi, ne-am putut identifica şi noi, moşnenii, împreună cu composesorii, care ne sunt duşmanii din umbră, ce sunt ei, pe ce se sprijinesc ei, ce scop şi motivare au, de ce ne-au pus gând rău să ne vândă, distrugă şi să ne piardă.

Noi vă spunem  că  aceasta o fac deliberat, ca să stingă pentru totdeauna povestea moşnenilor şi a maramureşenilor, povestea României.

Tăcerea şi indiferenţa unor reprezentanţi ai autorităţilor statului faţă de tot ce am îndurat până acum şi faţă de ce ni se întâmplă în prezent, le dă pe faţă complicitatea, la planurile viclene, cu aceste grupări infacţionale.

Cineva sau poate câţiva oameni de stat au motive serioase să tolereze ilegalităţile nelimitate şi nesfârşite, cauzate de reaua credinţă şi grava neglijenţă a funcţionarilor publici corupţi, vizavi de tezaurul istoric al României, din care fac parte moşnenii şi composesorii, conform legislaţiei în vigoare.

Lupta încleştată pe care noi  suntem obligaţi să  o ducem până la impunerea adevărului şi restabilirea dreptăţii, împotriva sistemului mafiot structurat pe clanuri de influenţă, care din nefericire  au viciat  instituţiile de drept ale statului, este o luptă în care suntem supuşi la ameninţări verbale, agresiuni fizice, şantaj şi intimidări şi la alte presiuni de neîchipuit pentru omul modest de rând.

Unele instituţii pe nedreptate sunt angajate în lupta cu înverşunare împotriva redobândirii proprietăţilor de către moşneni şi maramureşeni, această atitudine iresponsabilă scoate în evidenţă corupţia generalizată de care sunt cuprinse instituţiile Statului Român.

O altă metodă cu care ne confruntăm tot mai des şi care vizează reprimarea voinţei colective a comunităţilor istorice locale de proprietari privind dreptul legal, legitim şi moral la retrocedarea fostelor proprietăţi pe vechile amplasamente, este dezbinarea şi compromiterea  reprezentanţilor şi a membrilor  curajoşi ai acestora.

Aceasta se face folosindu-se instituţiile statului pentru constituirea la comandă mafiotă, sau de alta natură, de dosare de urmărire penală,  pe nume personal sau colectiv (a tuturor celor care nu li s-a putut înfrânge sau stinge  spiritul liber prin mijloacele discrete şi neortodoxe ale crimei organizate).

Toate acţiunile oamenilor stau mărturie  conştiinţei lor şi ei nu pot scăpa de ele.

Această mărturie înaintea lui Dumnezeu pe unii îi învinovăţeşte spre osândă veşnică, iar pe alţii îi apără şi dobândesc viaţă veşnică.

Omul nedecăzut îşi asumă de fiecare dată responsabilitatea acţiunilor, faptelor şi poziţiilor pe care le adoptă pe parcursul vieţii, cu demnitate şi bărbăţie, îşi ţine sub control simţurile şi dorinţele prin puterea Duhului şi a raţiunii, încercând să păstreze asupra sa cele trei virtuţi fundamentale ale omului: 1 – credinţa, 2 – nădejdea, 3 – dragostea.

Cât priveşte jocul duplicitar al unor funcţionari  plătiţi din banul public, declarăm că oferta impusă,  care se identifică cu modelul iadului, nu se mai poate tolera, mai bine moarte să cerem toţi, pentru că noi nu ne-am încrezut şi  nu ne vom încrede în cei care îl slujesc şi-l venerează pe satana.

Avem cu toţii un singur drept sigur şi egal, fără nicio diferenţiere între noi, cel la o înviere îndeobşte şi la o judecată  dreaptă, de asemenea îndeobşte, aşa ne asigură în adevăr Tatăl Cel Ceresc, prin Cuvântul scris al Său.

În Biblia lui Şerban Vodă Cantacuzino, cea de la 1688, cuvântul moşnean înseamnă indigen, autohton sau baştinaş al locului.

De reţinut că numai pe teritoriul României, al Daciei străbune, şi-au trăit viaţa, neîntrerupt, moşnenii, asa cum reiese şi din mărturiile scrise ale antichităţii.

Pentru noi: nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Duhul Sfânt, şi din tot sufletul, cu toată puterea şi cugetul, spun şi eu, nevrednicul Dumitru: Treime Sfânta, Slavă Ţie. Amin. Şi Doamne ajuta!